sâmbătă, 20 februarie 2016

 Capitolul 1

Întuneric și pustietate e tot ceea mă înconjoară. Privesc debusolat cerul plin de stele, acoperit de 
fumul din țigara care urmează să se termine. Cărarea pe care merg, e acoperită cu zăpadă proaspătă, care dispare sub fiecare pas pe care-l fac. Copacii fără frunze sunt pretutindeni, eclipsând vederea panoramică a câmpului lipsit de orice formă de verdeață.
Mă așez pe o buturugă și meditez la tot ceea ce știu despre mine până în acest moment, omițând faptul că mă cheamă Radu și am 16 ani. Vin aici în pustietate pentru că vreau să mă eliberez de tot. Să scap de povara retardaților care își înfig colții de doi lei în societatea în care trăim. Ne privează de toate plăcerile adevărate ale vieții de până acum și ne manipulează ca pe niște păpuși teleghidate. Îmi aprind încă o țigară, făcând câteva cerculețe în aerul rece de decembrie, care se estompează în praf și pulbere.
Mâinile degerate mă avertizează, că e timpul să mă întorc acasă și să dorm, pentru că mâine e o zi lungă. Mă scol în capul oaselor, privind luna plină în toată splendoarea ei. E rotundă, argintie și perfectă. Nimic nu poate fi mai perfect decât luna plină ce răspândește insomnie peste tot orașul, privându-i pe proști de odihna pe care n-o merită.
O iau înainte pe potecă, ascultând toată liniștea mortuară ce domnește în toată pădurea. Ajungând la capătul pădurii, mă împroașcă direct în față lumina insuportabilă de civilizație. Las capul în jos, inspirând parfumul de țigară și spray ieftin ce mi-sa lipit de geaca de piele și blugii negri.
Toată strada e cufundată în sunete de clopoței și luminițe de brad. Nimic mai scârbos, ce să zic. Începe să ningă cu fulgi mari peste tot orașul vestind prima zi din vacanța de iarnă. Capul îmi zvâcnește de plăcere și entuziasm, la auzul strigătului celui mai bun prieten al meu. Călin!
Se apropie de mine, înfofolit cu puloverul de bumbac pe care i-la dăruit mă-sa cu câteva zile înainte. Are un look mișto, imitând stilul lui Marilyn Manson, care nu cred c-ar purta niciodată în viața lui vreun pulover. Poate doar daca-ar fi cu cranii.
"Hai să bem o bere!" supune el printre miile de sughițuri pe care le scoate, odată cu fumul țigării din care trage.

La dirigenție se anunțau mediile de sfârșit de semestru și absențele. Evident că eu avem cele mai multe că mă duceam în orele de mate, să cumpăr sandvișuri pentru babacii cu creierul încins. Felicia, o tocilară care semăna mai mult cu un trol decât cu o fată și care era cea mai bună la două lucruri. La pârât și la mate. Normal că gura ei mare acoperită cu două buze asemănătoare cu niște viermi morți nu a putut să stea închisă și ne-a pârât profei de mate care mi-a motivat absența pe care o făcusem de la ultima oră, în loc să o lase așa.
După ce s-a sunat, Călin și cu mine am mers până la unu din a 12a ca să luăm bilete pentru balul bobocilor de anul ăsta. Clasa ăstora puțea a balegă de cal. Nu alta, dar parcă-mi venea să vomit, atunci când am intrat.
Pe tip îl chema Gogu și era un veteran în vânzarea etnobotanicelor, prezervativelor și biletelor pentru bal. Mai că nu voia să ne dea dar l-am convins într-un final. Una pricăjită stătea cu capul pe bancă și bocea pentru ultimul 9 pe care l-a luat la pe semestru ăsta. Evident era o tocilară cu vaginul încă neexperimentat. Când a ridicat capul de pe bancă, mai să leșin la cât de grotesc arăta. Avea doar o sprânceană în loc de două, coșurile formau o constelație pe fruntea și obrajii ei de vacă, mustața n-avea cum să lipsească iar părul era împletit în forma unei pisici jupuite.
Imediat m-am gândit la scârba pe care mi-o face mirosul de pește, pe care am asociat-o cu fața ăsteia. Exact cum credeam! Nici-o diferență.
Luăm biletele de la Gogu și-o tăiem în clasă unde ne așteaptă prospăturile sezonului de iarnă. Dani și Mădălina. Încă nu le abordasem până acum dar eram cât pe ce să băgăm șarpele 'n gaură, cum s-ar zice.
Ele stăteau, și-și făceau unghiile una alteia cu ojă roz bombon. Era de sine înțeles că se pregăteau de balul de diseară, unde vom chefuii ca sparții până dimineața. Partea bună e că nu vor veni decât doi profi, adică libertate maximă la băutură.
Mă uit la ceas și văd că e aproape ora 14. Îl iau pe Călin de mână și chiulim de la ultima oră foarte ușor și de neobservat pentru ceilalți. Oricum e ultima săptămână și e mai ok că au încheiat mediile de luni.
La o stradă depărtare e un bar unde poți să bei trei beri la preț de două, așa că n-avem cum să ratăm ocazia. Pe stradă e adunată o sumedenie de craci de damă și mustăți. Toată lumea se pregătește de Crăciun și e foarte entuziasmată datorită cadourilor de rahat pe care o să le primească. Mai bine de mine. Locuiesc singur. Nu tu cadouri, nu tu stres!
După ce bem 12 beri, o ia fiecare pe drumul lui.

Nu vreau să merg și simt cum mă ia somnul din picioare. Încerc să-l conving, dar gura lui mare înconjurată de barba nerasă nu se mai oprește. Până la urmă, îmi aduc aminte că mai am vreo două beri pe acasă și e mai bine să mergem acolo. E mai liniște.
E atâta agitație pe stradă, iar aurolacii pe care-i vedem împreună parca-ar fi ieșit din perioada de hibernare pe care au petrecut-o  'n tomberoane. Caut prin buzunare și găsesc vreo două țigări aproape rupte. În mod clar eu n-o să mai fumez așa ceva, așa că le arunc aurolacului ce se află la doar doi metrii de mine, adulmecând tomberonul.
Ca un câine se aruncă după cele două țigări și pare ceva ne mai întâlnit să văd că le mănâncă cu totul în loc să le fumeze. Cred că într-un fel, ar putea fi un animal de casă cuminte. Doar că ar lăsa mizerie oriunde s-ar duce. Mai bine nu mă mai gândesc...
Casa mea e așa cum am visat-o. Cum intri, "te lovește" în față tabloul imens cu una în costumul Evei. Mda. Patul meu seamănă mai mult cu o mini piscină. E dreptunghiular și combinat cu podeaua. Tavanul de deasupra patului e înlocuit de o fereastră imensă prin care pot vedea stelele noaptea și care-mi oferă libertatea de visare dincolo de frontiere. E mai mult ok vara, că-l țin deschis. Pe toți pereții sunt zeci de rafturi cu cărți de toate felurile, iar restul camerei e alcătuit de caricaturi în creion făcute de mine și robotul din cutii de bere, pe care l-am construit cu Călin.
În timp ce Călin se întinde în pat, iau din bucătărie cele două beri pe care le mai am. Când mă întorc, îl găsesc cu privirea cuprinsă în ecranul laptopului meu. Mă apropii mai bine și iată că ceea ce-i captase atenția era un film porno creat pe tematica Crăciunului.
Mă întind lângă el și-i întind cutia de bere nedesfăcută. O desface și ia o gură, apoi începe să se mângâie pe corp, până ajunge în dreptul penisului. În momentul ăla am alegerea de a închide imediat filmul, ori de a-l lăsa pe Călin să-m păteze patul cu spermă.
Aleg prima variantă și trag imediat clapa laptopului.
-          Hai, frate! Ajunsese la partea bună unde... Zice Călin, dar se oprește și se uită la mine cu privirea lui de armăsar cuceritor.
-          N-am chef să văd o scenă porno în seara asta! Am chef să discutăm.
Își pune mâna pe frunte în timp ce-și dă ochii peste cap, apoi rămâne statuie câteva secunde și ia o gură de bere.
-          Cum ar fi să avem un aurolac ca animal de casă ? Îl întreb foarte degajat.
-          Păi cum să fie?! Îți face toată ziua pipi pe covor și dezastru printre lucruri!
-          Și dacă-l momesc cu ciocolată?
-          Cu ciocolată n-o să reușești niciodată! Poate doar cu țigări. Oricum, frate, aurolacii nu-s așa deștepți precum câinii. Lor dacă le dai să mănânce o ciocolată înainte să pleci pe undeva, iar pe el să-l lași acasă, atunci când te vei întoarce vei găsii ciocolata întreagă, dar lipită de covorul din sufragerie, preschimbată într-un căcat care sigur n-o să pută a ciocolată.

Sunt beat și plin de vomă pe toate hainele. Berea aia la 2 lei e de tot rahatul. Printre râgâituri și sughițuri, descui ușa de la intrare apoi fac câțiva pași până la ușa de la baie urmărind cum toată camera se învârte în jurul meu. Împing ușa de la baie cu toată forța, până când mă trezesc cu fundul în cadă.
Dau drumul la apă fierbinte și-mi aprind încă o țigară. Nu mă obosesc să-mi scot hainele așa că tot ce fac e să fumez și să mă ia somnul din cauza aburilor.
Când mă trezesc, sunt tot în cadă și simt cum un milion de tancuri se apropie de mine să-mi spargă țeasta, care mă doare ca dracu. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu